DIN CLIPA CÂND AM CUNOSCUT...

Din clipa când am cunoscut
Ce dulce e Cuvântul vieţii
S-a potolit chinul acut
Şi orice undă a tristeţii.

Trecutul mi-a fost tragedie
Dar Cel ce-a glăsuit: „Te iert!”
Adusu-mi-a însufleţire
Şi m-am convins că-i un Expert...

Mi-a pus în inimă dorinţa
De-a fi , mereu, în sfera Lui
Să pot învinge necredinţa,
Să pot spre Paradis să sui...

Mi-a inundat interiorul
Cu un torent de fericiri
Şi am ştiut că viitoru-mi
Va fi ornat cu străluciri...

Trezind în mine interesul
Pentru domeniul sideral
A potolit tumultul, stresul,
Mi-a dat un scop, un ideal...

Şi mi-a deschis un orizont
Cum n-am văzut în perioada
Când de Scripuri nu ţineam cont,
Când eram rece ca zăpada...

Din clipa când m-a luminat
Păstorul blând, al vieţii Rege
De El, puternic, m-am legat,
Cu El pot împliniri culege...

O, ce trăiri şi ce minuni
Cunosc de când mi-a dat inelul!
Sub cruce sau sub presiuni
Simt că mă-nvăluie tot Cerul.

La traiul negru din trecut
Nu mă întorc, nu, niciodată!
Hristos mi-e pavăză şi scut,
Mă duce-n Ţara mult visată.

1 August, 2009